Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DE MULTE ORI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 241 pentru DE MULTE ORI.

Ion Luca Caragiale - Lache și Mache

... cel care intră întâi pe ușa cafenelii — acela fiind deocamdată soarele sistemului — plătește socoteala. Lache și Mache sunt tineri cu carte; ei știu de toate câte nimic, așa sunt adevărații enciclopediști. Lache este înalt la închipuire, Mache e adânc. Așa dânșii iau parte cu mult succes la toate discuțiile ce se ivesc la cafeneaua lor obișnuită: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constituționale, progresele electricității, microbii, Wagner, Darwin, Panama, Julie la ... la biletul anonim al unuia, răspunse celuilalt:,,D-sale d-lui Mache, funcționar". Adresantului îi fu peste putință să disimuleze, față cu nefericitul prietin, aerul de satisfacție pe care-l dă omului orice triumf de care el nu era sigur. Figura adresantului era radioasă, a lui Lache lugubră: pentru întâia oară de când se cunoșteau, cele două chipuri avură două deosebite feluri de expresie — și ce deosebire fatală! De aci, urmă grozavul fenomen al rupturei prieteșugului lor. În acea zi, vremea s-a stricat, cerul s-a turburat, și cu ... cari uitaseră s-o treacă la calendarul anului. În seara acelei zile nefaste, Lache, bând trist și zdrobit cafeaua, a fost întrebat cu mult ...

 

George Coșbuc - Izvor de apă vie

... Amoruri criminale, tiranul crai i-a tuns Cosițele, ca astfel mai tare să o doară, Dând semne biata fată că nu-i mai mult fecioară Și-așa batjocorind-o, cum n-a putut mai laș, Tiranul a purtat-o de-a lungul prin oraș Cu zgomote și chiot de-o lume păgânească! Dar n-a ucis-o craiul, ci, ca să-i amărească Mai greu sfârșitul vieții, la servi porunci a ... sub apă topindu-se mereu Fac trupul să tot scadă în șipot, în păraie; Și-n două, trei clipite, copila cea bălaie Rămase numai urmă de-un limpede izvor Cu ape dulci, cu murmur etern șopotitor. Un șopot lin, ce pare că spune tot de dânsul, De Sânger-Crai, tiranul, ce n-a cunoscut plânsul. Dar Sânger-Crai, tiranul, din ce era nebun Mai mult înnebunise. Așa vorbesc și spun Poveștile, că-n urmă mustrarea conștiinții S-a prins de el; sălbatic crișca din dinți, cât dinții Sudori storceau de sânge, dar nu-i părea lui rău De-atâtea mari ucideri, ...

 

I. C. - Vînătoarea (I. C.)

... primăvară Într-o adîncă vale sătenii l-au găsit ; Dar nu-i mai rămăsese decît o trăistoară Și pușca, instrumentul acest afurisit. Cînd muma, obosită de mult ce alergase Gătire pentru nuntă de trei zile făcînd, Gustînd acum odihna spre Niță se întoarse Ș-aceste vorbe-i zise, ai lui ochi sărutînd : O, Niță, dragul mamii, mai e ... Că rămînînd de tine eu mult oi lăcrăma. Dar dacă nu te-ndupleci a rămînea asdată, Și pleci iubite-acum, și pleci tu de la noi, Apoi, răspunde, Niță, te ții de vorba dată Că peste două zile te vei afla-nnapoi ? Iar muma umilind-o sispinurile fetii Se-ntoarse către dînsul ce sta-nenduplecat ; „Ascultă ... sa să nu-l scoață la cîmp, Că mîini iar o să-l cauți mereu ca azi pîn soare, Gonind flămîndă cîmpii p-un astfel de cald timp. Dar ce ? Iar plîngi Florico, iar lacrămi, iar suspinuri? Ce mult ești fără minte ! De ce plîngi acum dar ? Ajungă-ți astă jale, sfîrșește aste chinuri, Că mîini se-ntoarce Niță și iar o să-l vezi, iar ! Mai bine ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Orientale. Două documente

... Ion Luca Caragiale - Orientale. Două documente Orientale. Două documente de Ion Luca Caragiale Imperiul otoman suferă și el astăzi, pentru a doua oară, de febra constituțională parlamentară. Este un caz de recidivă. Primul acces, mai ușor, l-a avut, precum se știe, în ajunul războiului cu rușii și românii la sfârșitul anului 1876, când ... moftul, Constituția adică, s-a promulgat, și i-am și băut aldămașul cu chef mare, după cum știți, în ciuda diplomaților. Astfel și de data asta, geniul otoman a tras Europei un chiul, vrednic de vestitul nostru Nastratin Hogea, de clasica memorie. N-a trecut apoi mult, și Midhat-pașa, despre care nu-ncetau a vorbi gazetele toate mai mult ca de Mahomet — ba că e isteț om de stat, ba că e bătut la cap ca berbecul la coadă, ba că e geniu și câte toate secături — începu să-și ia nasul ... or face. Prin urmare, nu rămâne decât la patriotismul nostru să ne învețe a ne apăra. Zice că până acuma, noi am pierdut mult ...

 

Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit

... odată în cristelniță: "În numele Tatălui!..." copilul a răbdat; pe urmă înc-odată: "...ș-al Fiului!..." copilul a-nceput să urle de apă rece parcă-l băga în foc; iar când l-a vârât a treia oară: "...ș-al sfântului Duh!..." copilul s-a smucit dintre degetele popii ca o vârlugă, și a scăpat în fundul cristelniței. Popa ... dulceag: - Dar... știți că... mai este un contișor... - Ce contișor? zice dama. Orice-o fi, plătește bărbatu-meu când o trece pe aici. - E cam de mult, zice jupânul zaharisind și mai tare tonul. De! cu vremea asta, și la noi, negustorii, nu prea merge... Eu zic, coniță, mai bine să așteptăm băiatul... zău! mai bine să așteptăm băiatul. - Care ... urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos, i s-a părut lui Cănuță două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi. Deunăzi, după atâta pisăgeală, se culcase fără să se plângă de șeale și dormise ca o buturugă; acuma n-a putut s-adoarmă de

 

Ion Luca Caragiale - Românii verzi

... genere Art. 4 - Membrii de orice sex și etate ai societății "Românii Verzi" sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde. Urmează apoi mai multe articole unde se enumără cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, tendințe și idealuri neromânești, arta neromânească, idei și spirit neromânești. Apoi: Art. 9 - Se exceptează de la această regulă capitalurile neromânești. Statutele prevăd înființarea unui organ de publicitate al societății cu titlul de Românul Verde , pus sub direcțiunea unui comitet de 40 membri, iar comitetul sub președinția eminentului meu amic, M. Ch. Rostogan. În acest comitet nu vor putea figura mai mult de jumătate membri nevârstnici. Ziarul Românul Verde va fi redactat de toți membrii societății: fiecare membru, indiferent de vârstă sau sex, va fi dator a colabora măcar o dată la lună cu un articol de fond. Se-nțelege de la sine ce idei e chemat să propage Românul Verde. Mai departe, statutele arată că îndată ce societatea "Românii Verzi" va număra o

 

Mihai Eminescu - A frumseții tale forme...

... arde, arde roșia ta față, Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață, Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult, Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult; Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor, Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor, Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară... Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume ... pe-ncrețirea hainei tale, Să rămâie-n a mea minte-adânc săpate, ca-n tipar Și să împle cu icoane cartea vieții-mi de amar. Mult am mai gândit odată și nimic nu mai gândesc, Nu gândesc decât la tine, decât că eu te iubesc Și nici asta chiar, nici asta ... omor de ea mă serv; De-mi urăsc suflarea-n mine, de doresc ca tot să piară, De doresc să mor un secol atunci fug de tine-o oară. Ah! ce e în tine, care-i taina mândri-ți tinereți, Cum de ai în al tău suflet ca o sută

 

Cincinat Pavelescu - Două epigrame

... Mulțumesc, amice, dar d-ta? - Uite, sosii și eu acum și venii să te văd. Îmi ziceam, desigur, e cineva pe care l-am cunoscut de mult. Poate vreun camarad al fraților mei, mă mira însă mult interesul neînțeles pe care-l punea în cercetarea dosarelor. - Ei, cum o duci p-aci? - Admirabil! Brăila e un oraș încântător, dar nu te supăra ... cam lung și strâmt împrejurul corpului său înalt și slăbuț și, strâns într-o redingotă neagră, fără lustru, decât prin coate, cu manșetele albe, ieșite de mult afară, lucra la birou. Indiscreția lui mă făcu să pun capăt politeții mele prelungite și întrebai categoric: - Da ce faci d-ta cu dosarele alea ... dus de curent și nu lipsea de la club, de la teatru, de la serate, dar mai cu seamă era nelipsit de la mese și de la banchete. Acolo era câmpul lui de bătaie. Ca un tactician celebru, sta gânditor la locul lui, vorbea puțin și, luânduși curajul cu cinci, șase păhăruțe măricele, pe când nimeni nu bănuia ... spre ureche, se ridica în picioare, impunându-se atenției generale. Tăcere! vorbește judecătorul. Și toastul lui, cam uniform, dacă nu era prea spiritual, era enorm ...

 

Ștefan Octavian Iosif - O viață

... ntoarce în fiecare seară În odăița scundă din strada solitară... ... Voi mă-ntrebați acuma, firește: cine-i oare Acest copil sălbatic, cu fruntea visătoare, Adus de mine-n versuri cu artă-așa subtilă, Că, zugrăvindu-l, însumi i-am suspinat de milă?... "O, l-am ghicit!" va spune drăguța domnișoară, Oftând și ea la rându-i, căci nu-i întâia oară Când îi răsare-n minte duioasa cunoștință, Cu părăsita casă și viața-n suferință, Această arătare din vechile poeme, Ce nu cunoaște țară și nu ... unei biserici vechi, la țară, Ați înțeles că nu e măcar nepot de vară Al vreunui stâlp al țării, și, prin urmare, nu e Împins de spete scara măririlor s-o suie... Pârinții lui muriră departe, în bordeiul Deasupra cărui, singur, mai stă de strajă teiul Ce i-a umbrit străbunii în zile mai senine... La umbra-i primitoare era așa de bine! Dar, din copilărie rămas orfan, băiatul A fost silit din vreme să-și părăsească satul Și la oraș el însuși pe sine ... Dar eu n-acuz pe nimeni de ...

 

Emil Gârleanu - Patima

... întregi de la un capăt la altul al odăii. Da ploua, da ningea, mutarea se făcea, căci, Doamne ferește, nu încuviința unul o zăbavă, cât de mică, în plata datoriei. De multe ori, dimineața, în zilele de sărbătoare, când nu mă duceam la școală, tresăream de vuietul unui divan, odată chiar de al pianului nevestei cuconului Gavrilaș, trântit în mijlocul uliței de către acei ce nu-l puteau căra. Oglinzile ajunseră niște cioburi, scaunele erau rupte și aveau câlțul ieșit, telurile scoase. Parcă pustiise și mistuise focul ... o să mai joace? mă gândeam eu. Când, într-o seară, slugile purtară din ograda nenorocosului cel din urmă lucru: un tablou mare, acoperit. Ținuse mult, tare mult, conul Gavrilaș la dânsul, și mai cu seamă nevasta lui. Când l-au scos pe poartă, amândoi îl urmăriră cu privirile de la fereastră. A doua zi îl câștigă din nou. Tabloul, tot acoperit, făcu plimbarea înapoi. Schimbul acesta, o zi al unuia, o zi ... pornească mortul, apoi, pentru că nu era nimeni, m-am apropiat. Am stat mult și l-am putut vedea bine. Cu ochii întunecați, acoperiți parcă ...

 

Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast

... oricărei răscruci și din afundul oricărei cărări, un om de piatră sau de bronz și-a întins brațele acoperindu-mi orizontul. O armată de piedestaluri baricadează trecutul; un norod de anonimi îmbrăcați în redingote, ori în fracuri impecabile, sfidează ; o pleiadă de morți, a căror pleoapă trebuie închisă pentru a doua oară, privește cu încredere viitorul... Forma aceasta nouă de idolatrie a mers prea departe și vechiul idolatru, cînd idolul nu-i mai slujea la nimic, nu se sfia să întindă o mînă ... leat săpat pe o piatră nu mai spune (sic) nimic atunci cînd lentila faimei și-a întors fața aiurea, și un sfînt trepanat de aureolă veți conveni că devine un simplu om de rînd. Edilii vechei Rome aveau dreptate cînd intrau cu ciocanul în mînă în pădurile de statui ce acoperea forurile și piețele și percutau vechile glorii ca să facă loc celor nouă. Un norod de idoli cădea la pămînt împrăștiind țăndări de lumină, un nou venit lua loc pe vechiul soclu, un discurs mai mult se ținea, vremea îl lua în primire dîndu-i patina necesară și toată lumea era mulțumită. Noi, în norodul acesta

 

   Următoarele >>>